Definiţia de lucru a negării sau distorsionării Holocaustului

Prezenta definiţie este o expresie a conştientizării faptului că negarea şi distorsionarea Holocaustului trebuie să fie combătute şi denunţate la nivel naţional şi internaţional şi trebuie examinate la nivel global. Prin urmare, IHRA adoptă următoarea definiţie, fără valoare juridică, ce va fi utilizată ca instrument de lucru.

Negarea Holocaustului este un discurs sau un element de propagandă ce neagă realitatea istorică şi dimensiunea exterminării evreilor de către nazişti şi aliaţii acestora din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cunoscute sub denumirea de Holocaust sau Shoah. În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a susţine că Holocaustul/Shoah nu a avut loc.

Negarea Holocaustului poate include negarea sau punerea sub semnul întrebării, în mod public, a principalelor mecanisme de exterminare (precum camerele de gazare, ucideri în masa, înfometare şi tortură) sau negarea/punerea sub semnul întrebării a intenţiei de a comite genocid împotriva poporului evreu.

Negarea Holocaustului este, în variatele sale forme, o expresie a antisemitismului. Încercarea de a nega genocidul împotriva evreilor constituie un efort de a exonera regimul naţional-socialist şi antisemitismul de vina sau responsabilitatea pe care au avut-o în genocidul poporului evreu. Alte forme ale negării Holocaustului includ culpabilizarea evreilor pentru exagerarea sau crearea Shoah în scopuri politice sau financiare, în sensul în care Shoah a fost rezultatul unei conspiraţii a evreilor. În această teză, obiectivul este de a responsabiliza evreii şi de a relegitima antisemitismul.

Obiectivele negării Holocaustului sunt, de cele mai multe ori, reabilitarea unui antisemitism explicit şi promovarea ideologiilor politice şi a condiţiilor ce permit tocmai repetarea tipului de eveniment pe care îl neagă.

Distorsionarea Holocaustului se referă, inter alia, la:

  1. Eforturi intenţionate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a elementelor sale principale, inclusiv colaboratori şi aliaţi ai Germaniei naziste ;
  2. Minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, în contradicţie cu informaţiile ce provin din surse credibile ;
  3. Încercări de a susţine că evreii şi-au cauzat propriul genocid ;
  4. Declaraţii ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv. Aceste declaraţii nu sunt, în sine, negări ale Holocaustului dar sunt strâns legate de negarea Holocaustului şi constituie o formă radicală de antisemitism. Aceste declaraţii ar putea sugera inclusiv faptul că Holocaustul nu şi-a îndeplinit obiectivul final de a oferi aşa-numita „soluţie finală a problemei evreieşti”;
  5. Încercări de a dilua responsabilitatea pentru utilizarea lagărelor de concentrare de către Germania nazistă, prin susţinerea existenţei unei responsabilităţi a unor alte naţiuni sau grupuri etnice.