Cum să predăm despre Holocaust în şcoli?

Nu există un singur mod “corect” de a preda o materie, o metodologie ideală, care să fie potrivită pentru toţi profesorii şi elevii. Ceea ce oferă prezentul document sunt linii directoare şi consiliere, care ar putea fi utile pentru profesori în construirea programelor de predare, luând în considerare nevoile de instruire individuale ale elevilor. Aceste linii directoare se bazează pe practica actuală a unor instituţii cu experienţă în predarea Holocaustului şi adresează o serie de îngrijorări ale educatorilor faţă de modul de abordare a unei materii foarte dificile şi faţă de modalităţile de a progresa.

Educaţia în materie de Holocaust se bazează pe progresele din cercetare şi s-a schimbat în mod semnificativ în ultimele trei decade; acest document urmăreşte să reflecte un proces continuu de dezvoltare pedagogică şi de îmbunătăţire şi, ca atare, nu este intenţionată să aibă ultimul cuvânt în această materie.

Sumar

  • Holocaustul poate fi predat cu succes elevilor; nu vă temeţi să abordaţi acest subiect
  • Definiţi termenul de Holocaust
  • Creaţi un mediu de învăţare pozitiv, cu o pedagogie activă şi o abordare concentrată pe elev
  • Individualizaţi istoria prin transpunerea statisticilor în istorii personale
  • Utilizaţi testimonialele pentru a face ca această istorie să fie mai „reală” pentru elevi;
  • O abordare multidisciplinară va îmbogăţi înțelegerea elevilor dumneavoastră despre Holocaust
  • Contextualizaţi istoria
  • Oferiţi o acoperire largă şi echilibrată a subiectului
  • Fiţi precişi în utilizarea limbajului şi încurajaţi-i pe elevii dumneavoastră să procedeze la fel
  • Faceţi distincţia între istoria Holocaustului şi lecţiile care ar putea fi învăţate din acea istorie
  • Evitaţi să oferiţi răspunsuri simple unei istorii complexe
  • Oferiţi studenţilor acces la surse primare
  • Studenţilor ar trebui să li se atragă atenţia asupra faptului că făptuitorii au produs majoritatea dovezilor din Holocaust
  • Încurajaţi studenţii să analizeze în mod critic diferite interpretări ale Holocaustului
  • Urmăriţi atent conţinutul scris şi vizual al materialelor şi nu utilizaţi imagini şocante pentru a angaja elevii în studiul despre Holocaust
  • Evitaţi să faceţi comparaţii între durerea unui grup şi cea a altuia
  • Permiteţi-le elevilor să exploreze o varietate de răspunsuri ale victimelor, inclusiv multiplele forme de rezistenţă împotriva naziştilor
  • Aveţi grijă să nu definiţi poporul evreu exclusiv în termenii Holocaustului
  • Indicaţi faptul că Holocaustul nu a fost inevitabil
  • Nu încercaţi să definiţi făptuitorii ca fiind „monştri inumani”
  • Aveţi grijă să faceţi distincţia între făptuitorii din trecut şi cei din societăţile contemporane din ziua de astăzi
  • Încurajaţi elevii să studieze istoria locală, regională, naţională şi globală şi memoria colectivă
  • Cereţi elevilor să participe şi să reflecte la tradiţiile naţionale şi locale în domeniul comemorării şi rememorării
  • Selectaţi activităţi de studiu potrivite şi evitaţi să utilizaţi simulări ce încurajează elevii să se identifice cu făptuitorii sau victimele
  • Evitaţi să legitimaţi negarea trecutului
  • Fiţi conştienţi de potenţialul dar şi de limitările tuturor materialelor de studiu, inclusiv internet-ul
  • Distingeţi între evenimentele istorice şi cele contemporane şi evitaţi să faceţi comparaţii în afara evenimentelor istorice
  • Fiţi receptivi la îngrijorările exprimate de elevii dumneavoastră

Holocaustul poate fi predat cu succes elevilor; nu vă temeţi să abordaţi acest subiect

Mulţi educatori au reţinere în a explora istoria Holocaustului împreună cu elevii lor, din cauza dificultăţilor percepute în a aborda acest subiect. Sunt copleşiţi de problematica legată de modul în care ar putea transmite dimensiunea reală a tragediei, numărul foarte mare de persoane implicate şi profunzimile răului spre care umanitatea a alunecat. Îşi pun problema de a-şi putea impresiona elevii fără să-i traumatizeze; îşi pun probleme legate de posibilele reacţii ale elevilor şi despre cum ar putea contracara eventualele comportamente „nepotrivite” din clasă, precum râsete sau remarci antisemite sau rasiste.

Nu vă temeţi să abordaţi acest subiect deoarece, deşi la prima vedere experienţa pare a fi dificilă, aceasta a dovedit faptul că Holocaustul poate fi predat cu succes elevilor şi aceştia ar putea avea rezultate foarte bune.

Definiţi termenul de Holocaust



O definire clară a termenului de Holocaust este esenţială. Mulţi educatori folosesc aceste termen într-un sens foarte larg, ce acoperă toate victimele persecuţiei naziste. Cu toate acestea, majoritatea istoricilor perioadei respective utilizează o definiţie mai precisă (pentru detalii, vă rugăm vizualizaţi secţiunea din liniile directoare ale IHRA « Ce să predăm despre Holocaust »).

Studenţii ar trebui să fie conştienţi de faptul că, pentru multe persoane, termenul de „Holocaust” rămâne problematic. Un holocaust este un sacrificiu biblic, iar utilizarea termenului ar putea implica faptul că uciderea în masă a evreilor a fost o formă de martiriu, dar nu a fost nimic sfânt în modul în care s-a desfăşurat Holocaustul. Alţi termeni ar trebui, de asemenea, să fie utilizaţi cu grijă. A vorbi despre „soluţia finală” înseamnă a utiliza limbajul făptuitorilor; a utiliza termenul de genocid ar duce la ideea acceptării implicite a tezei naziste referitoare la rase. Se preferă de multe ori utilizarea cuvântului din ebraică „Shoah” – care înseamnă catastrofă- şi care nu poartă mesaj religios.

Creaţi un mediu de învăţare pozitiv, cu o pedagogie activă şi o abordare concentrată pe elev

Holocaustul pune sub semnul întrebării multe concepții pe care elevii le au despre natura societăţii, progres, civilizaţie şi comportament uman. Studenţii pot avea reacţii defensive, sentimente negative sau o lipsă de disponibilitatea de a aprofunda istoria perioadei naziste sau  Holocaustului. O atmosferă de încredere este importantă pentru a ne asigura că asemenea probleme sunt dezbătute şi discutate în mod public.

Este important să creaţi o atmosferă de învăţare în care elevilor li se acordă spaţiu şi timp de reflecţie. În care aceştia sunt încurajaţi să pună întrebări, să îşi discute opiniile şi temerile şi să împărtăşească idei, opinii şi eventuale îngrijorări.

Procesul de învăţare ar trebui să fie concentrat pe elev. Rolul profesorului ar trebui să fie acela de a facilita şi de a transmite informaţii, iar tinerii ar trebui să fie încurajaţi să joace un rol activ în propriul proces de învăţare. Istoria nu este un simplu corp de cunoştinţe ce se transmite din mintea educatorului către minţile elevilor, ci ar trebui să fie o călătorie a descoperirii în care tinerii îşi formulează propriile întrebări, analizează o varietate de surse de informare, pune sub semnul întrebării diferite interpretări şi reprezentări ale evenimentelor; şi găsesc propriile răspunsuri la întrebări istorice şi morale dificile.

Individualizaţi istoria prin transpunerea statisticilor în istorii personale

Studiile statistice sunt importante şi educatorii ar trebui să găsească metode să comunice elevilor dimensiunea reală a Holocaustului către elevii lor. Dar mulţi tineri vor găsi că este dificil să se raporteze la tragedia Holocaustului, dacă aceasta este comunicată doar în termeni statistici.

Elevilor ar trebui să li se ofere ocazia de a îi vede pe cei persecutaţi de nazişti nu ca pe o masă de indivizi fără faţă, dar ca indivizi. Utilizaţi studiile de caz, testimoniale şi jurnale din perioada respectivă pentru a prezenta experienţa umană şi pentru a vă asigura că studenţii înţeleg că fiecare „ cifră statistică” a fost o persoană reală, un individ cu o viaţă înainte de Holocaust, prieteni şi familie. Puneţi accent pe demnitatea victimelor în toate cazurile.

O explorare a Holocaustului care nu pune sub semnul întrebării viziunile stereotipe – că toţi făptuitorii erau nebuni sau sadici; că toţi salvatorii erau eroi, curajoși, buni şi blânzi; că toţi martorii erau indiferenţi – riscă să dezumanizeze persoanele din trecut, să le transforme în caricaturi şi nu le prezintă ca fiind fiinţe umane reale.

Prin concentrarea asupra istoriilor individuale, asupra dilemelor morale prezente şi asupra alegerilor făcute, educatorii pot face istoria Holocaustului mai interesantă pentru tineri şi mai relevantă pentru vieţile acestora din ziua de azi.

Utilizaţi testimoniale pentru a face această istorie mai „reală” pentru elevi

Multe state încă au supravieţuitori ai Holocaustului ce trăiesc în comunităţile lor. Dacă puteţi lua legătura cu aceştia şi îi puteţi invita la clasă, aveţi ocazia de a le oferi elevilor dumneavoastră o experienţă educaţională specială şi puternică. A fi în prezenţa cuiva care a trecut prin evenimente de acest tip poate crea o reală empatie în clasă. Multe organizaţii vă pot sprijini în a organiza ca un supravieţuitor să vorbească clasei.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că supravieţuitorii sunt persoane în vârstă, este posibil ca elevii să nu poată avea acest contact personal direct. În asemenea cazuri, educatorii ar trebui să ia în considerare utilizarea mărturiilor video şi să ofere expunerea istoriilor personale despre Holocaust. Alţi indivizi care au fost direct implicaţi în Holocaust sau care au fost martori direcţi au, de asemenea, mărturii puternice pe care le pot oferi. Dacă aveţi posibilitatea de a invita la clasă salvatori, liberatori sau alte persoane, atunci istoriile personale ale acestora vor îmbogăţi imaginea şi înţelegerea elevilor voştri despre Holocaust.

Dacă decideţi să invitaţi pe cineva la clasă, pentru a vorbi despre experienţele personale, discutaţi cu acea persoană înainte de oră, pentru a vă asigura că persoana poate vorbi grupurilor şi cunoaşte obiectivele dumneavoastră educaţionale.

Faceţi o perioadă de pregătire cu clasa pentru a vă asigura că elevii apreciază iniţiativa. Elevii trebuie să înţeleagă că, deşi a trecut o perioadă de timp importantă între evenimente, persoana care va vorbi la eveniment va avea probleme în a relata astfel de experienţe personale.

Asiguraţi-vă că elevii au, mai întâi, cunoştinţe suficiente despre aceste evenimente. Ocazia de a întâlni martori oculari nu ar trebui să fie utilizată mai ales pentru a transmite evenimentele istorice ale epocii – în majoritatea lor, aceste persoane nu sunt istorici sau educatori, iar experienţele lor ar putea să nu fie cele „tipice” pentru majoritatea persoanelor în timpul Holocaustului. Pe de altă parte, elevii vor avea ocazia rară de a întâlni pe cineva care a experimentat aceste evenimente în mod direct şi de a asculta mărturia lor unică şi personală.

Încurajaţi elevii să întrebe supravieţuitorii nu doar despre ce li s-a întâmplat în timpul Holocaustului, ci şi despre viaţa lor înainte şi după Holocaust, pentru a cunoaşte persoana respectivă în întregime şi pentru a înţelege modul în care aceasta a încercat să trăiască cu acele experienţe.

Deşi nu este posibil să generalizăm din povestea unei singure persoane, efectul întâlnirii unui supravieţuitor, salvator sau eliberator poate fi acela de a face aceste evenimente mai reale pentru studenţi şi de a accentua faptul că această tragedie a fost una a oamenilor obişnuiţi.

O abordare multidisciplinară va îmbogăţi înţelegerea elevilor dumneavoastră despre Holocaust

Evenimentele din timpul Holocaustului afectează atât de mult aspecte ale comportamentului uman, încât este profund relevant pentru educatori ce predau o gamă foarte largă de discipline. Deşi o înţelegere bună a istoriei este fundamentul pentru studiile despre Holocaust, istoricii nu deţin monopolul asupra acestui subiect. Efectuarea de corelaţii cu alte domenii poate susţine abordarea Holocaustului din perspective multiple şi construirea unei expuneri pe baza cunoştinţelor dobândite prin studierea altor materii.

Narativele despre Holocaust subliniază natură extremă a comportamentului uman, ura şi cruzimea, dar şi curajul şi umanitatea. Învăţarea despre Holocaust prin istorie evocă emoţii puternice pe care elevii le pot exprima în mod creativ prin poezie, artă şi muzică. Holocaustului ridică probleme morale, teologice şi etice importante, pe care elevii le pot explora în lecţiile de religie sau de educaţie civică.

Prin coordonarea unei abordări interdisciplinare şi prin valorificarea expertizei colegilor din alte domenii, veţi putea împărţi materialul de predat şi veţi putea îmbogăţi înţelegerea despre Holocaust a elevilor dumneavoastră.

Contextualizaţi istoria                                                                                                           

Evenimentele legate de Holocaust trebuie studiate în contextual istoriei europene şi globale, în întregul lor, pentru a da elevilor o perspectivă asupra evenimentelor precedente şi asupra circumstanţelor ce au contribuit la producerea Holocaustului.

Oferiți o acoperire cât mai largă acestui subiect

Holocaustul nu a fost un eveniment uniform, ci a variat considerabil de la stat la stat şi de la o perioadă la alta (a se vedea, pentru detalii, liniile directoare ale Task Force pe tema „Ce să predăm despre Holocaust”).

Fiţi cât mai precişi în utilizarea limbajului şi încurajaţi elevii să procedeze la fel

Există multe mituri despre Holocaust, iar elevii dumneavoastră ar putea aborda tema cu o serie de idei preconcepute. Ambiguităţile de limbaj ar putea duce la perpetuarea acestor idei.

Evitaţi să utilizaţi limbajul făptuitorilor deoarece acesta le reflectă viziunea. Termeni precum „soluţia finală” pot fi citaţi şi analizaţi critic, dar nu ar trebui să fie utilizaţi pentru a descrie evenimentul istoric.

Definiţiile sunt importante deoarece presupun acurateţe şi raţionalizare. Un exemplu este noţiune de „lagăr” (tabără). Deşi multe persoane au murit în lagărele create de nazişti şi aliaţii lor, nu toate lagărele au fost în mod intenţionat construite pentru a fi centre de ucidere în masă. Au existat lagăre de concentrare, lagăre de muncă forţată şi centre de tranzit, pentru a enumera doar câteva dintre varietăţi. Diferitele tipuri de lagăre au funcţionat în mod diferit în diferite perioade de timp. Este esenţial ca educatorii să fie foarte precişi în descrierea evenimentelor care aveau loc în diversele lagăre asociate cu această istorie şi să evite să generalizeze informaţiile despre lagăre.

Faceţi distincţia între istoria Holocaustului şi lecţiile care ar putea fi desprinse din acea istorie

Faceţi distincţie între istoria Holocaustului şi lecţiile de natură morală ce pot fi desprinse dintr-un studiu al acelei istorii. Există un pericol de a distorsiona naraţiunea istorică, dacă aceasta este supra-simplificată sau deformată în aşa fel încât această să servească drept lecţie de natură morală pe care educatorii doresc să o comunice elevilor.

Studiul despre aceste evenimente poate sensibiliza tinerii faţă de exemplele de prejudecăţi şi injustiţie din lumea contemporană; Holocaustul poate confrunta elevii cu stereotipuri, mituri şi prejudecăţi şi poate să le permită acestora să testeze eventualele prejudecăţi cu ajutorul dovezilor ştiinţific. Dar lecţiile de natură morală nu vor fi bine fundamentate dacă nu se bazează pe o parcurgere fidelă şi obiectivă a dovezilor istorice.

Cercetarea istorică de acest tip, la care ne aşteptăm din partea elevilor noştri, le va dezvălui acestora complexităţile unei lumi în care au fost făcute astfel de alegeri şi au fost luate astfel de decizii. Elevii ar trebui să se confrunte cu dilemele pe care le-au avut oamenii în trecut. Doar atunci acţiunea (şi inacţiunea) unora ar putea fi analizate în contextul perioadei respective şi doar atunci am putea să acumulăm lecţii importante pentru ziua de astăzi.

Evitaţi să daţi răspunsuri simple unei istorii complexe

Dorinţa de a „acumula lecţii” riscă să supra-simplifice explicaţiile date Holocaustului ce nu iau în considerare contextul istoric în care au fost luate deciziile. O astfel de abordare poate reduce înţelegerea elevilor despre fenomene complexe la o tipologie de tipul „bine şi rău” – „Holocaustul s-a petrecut fiindcă oamenii nu au făcut alegerile corecte din punct de vedere moral”- şi duc la o interpretare superficială a istoriei.

Studenţii ar trebui să cerceteze problemele de natură istorică. Această activitate ar putea include, de exemplu, întrebări precum aceea de a şti de ce soarta evreilor a diferit atât de mult de la un stat la altul şi ar putea include şi explorarea diferitelor tipuri de regimuri ale ocupării naziste în diferite state. Astfel de cercetări vor ridica, în mod sigur, întrebări de natură morală, dar studenţii sunt încurajaţi să privească trecutul cu modestie. Este uşor să condamni pe aceia care au refuzat să ascundă sau să ajute vecini evrei, dar judecăţile morale cu privire la martori nu sunt de natură să ducă la o înţelegere mai profundă a istoriei sau să facă din elevi cetăţeni mai buni.

Dată fiind complexitatea acestei istorii, elevii ar trebui să aibă ocazia de a studia şi de a cerceta Holocaustul în profunzime, inclusiv dilema salvatorilor, care au trebuit să decidă în fiecare zi dacă să continue să rişte vieţile proprii şi pe cele ale familiilor lor pentru a-i ajuta pe cei ce se ascund; de ce aliaţii nu au făcut mai mult pentru a salva pe evrei; de ce anumite consilii ale evreilor au întocmit liste conţinând nume de evrei ce urmau să fie deportaţi către lagărele de concentrare; de ce majoritatea populaţiei din teritoriile ocupate nu au făcut nimic pentru a-şi ajuta vecinii evrei; şi de ce oamenii obişnuiţi au participat în mod voluntar la genocid.

Această chestiune complexă nu are mereu răspunsuri simple şi, de multe ori, apar mai multe întrebări decât răspunsuri. De asemenea, este important ca tinerii să realizeze că există probleme faţă de care nu există răspunsuri.

Oferiţi elevilor dumneavoastră acces la sursele primare de informare

În scrisorile, jurnalele, discursurile, operele de artă, ordinele şi documentele oficiale ale perioadei, făptuitorii, victimele, salvatorii şi martorii se dezvăluie. Materialul ce constituie sursă primară de informare este esenţial pentru explorarea motivaţiilor, gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor persoanelor dintre trecut şi pentru orice încercare serioasă de a înţelege alegerile făcute şi motivul pentru care evenimentele s-au derulat într-un anume mod.

Elevii ar trebui să aibă ocazia de a analiza în mod critic materialul-sursă şi de a înţelege că analiza, interpretarea şi judecarea anumitor aspecte trebuie să fie bazate pe o citire solidă a dovezilor istorice.

Elevii ar trebui să cunoască faptul că făptuitorii sunt sursa multora dintre dovezile despre Holocaust

Multe dintre dovezile referitoare la Holocaust- fie documente scrise sau film- au fost produse de nazişti, astfel că există un pericol de a vedea trecutul doar prin ochii făptuitorilor. Dacă un astfel de material nu este utiliza cu prudenţă, există riscul de a vedea trecutul exclusiv prin ochii făptuitorilor- o viziune degradantă şi dezumanizantă. 

Astfel de dovezi trebui să fie contextualizate, iar profesorii trebuie să ia în calcul vârsta cognitivă şi emoţională a elevului şi să se asigure că astfel de imagini sunt potrivite, că elevii sunt pregătiţi pentru impactul emoțional pe care acestea ar putea să îl aibă şi pentru a discuta reacţiile acestora după acest moment.

Trebuie avut grijă ca aceste documente şi paragrafe să fie echilibrate prin jurnalele, scrisorile, fotografiile şi alte dovezi ce vin din partea victimelor însăşi, în aşa fel încât vocile acestora să fie auzite.

Încurajaţi elevii să analizeze în mod critic diferitele interpretări privind Holocaustul

Învăţarea la clasă este influenţată de un context cultural mai larg iar Holocaustul este prezent în imaginea populară prin forme multe şi variate. Istoriile academice şi populare, filmele, mass-media, documentarele, teatrul artistic, nuvelele, memorialele şi muzeele, toate ajută la conturarea memoriei colective. Fiecare interpretare este influenţată de circumstanţele în care este produsă şi poate spune multe despre perioada şi locul în care a fost produsă, precum şi despre evenimentele pe care le zugrăveşte.



Este important ca elevii să ia în calcul modul şi motivul pentru care asemenea reprezentări ale trecutului sunt produse, selectarea dovezilor pe care se bazează acestea şi intenţiile celor care le-au creat. Elevii ar trebui să înţeleagă faptul că, deşi există zone în care dezbaterea istorică este legitimă, acest lucru nu înseamnă o validare colectivă a tuturor interpretărilor (a se vedea secţiunea “Evitaţi să legitimaţi negarea trecutului”).  

Fiţi receptivi la conţinutul scris şi vizual şi nu utilizaţi imagini şocante pentru a vă angaja elevii în studierea Holocaustului



Utilizarea de imagini referitoare la Holocaust, cu intenţia de a şoca sau de a speria este, în acelaşi timp, degradant pentru victime şi lipsită de sensibilitate faţă de studenţi. Respectul, atât faţă de victimele Holocaustului cât şi faţă de publicul din clasă cere o abordare sensibilă şi gândită în relaţie cu ceea ce constituie un materiale potrivit pentru clasă. Educatorii care au investit timp în construirea unei relaţii cu studenţii lor riscă să piardă încrederea elevilor atunci când îi vor supune unor imagini tulburătoare şi prea dure. De asemenea, tocmai acest tip de materiale cauzează stres şi jenă care ar putea duce la isterii şi remarci nepotrivite  în clasă.

Holocaustul poate fi predat în mod eficient, fără a utiliza fotografii ce prezintă mormane de cadavre, intricat utilizarea in exces de astfel de imagini/fotografii poate fi dăunătoare. Este puţin probabil ca şocul şi repulsia să constituie o experiență de învățare valoroasă. Dar acesta poate, însă, avea un efect dezumanizant şi poate acredita o imagine de victimă a evreilor.

Dacă profesorii decid să utilizeze fotografii ale atrocităţilor, acest lucru ar trebui făcut doar atunci când există beneficii educaţionale clare şi directe pentru elevi.

Evitaţi să comparaţi suferinţa unui grup cu cea a altuia

Dacă lecţiile universale de studiere a acestei perioade ar fi cu adevărat înţelese, dacă am spune că printr-un studiu al Holocaustului, tinerii ar putea deveni sensibili la problema persecuţiei, a discriminării şi a urii, atunci experienţa tuturor victimelor persecuţiei naziste, precum şi  fundalul ideologic care a stat la baza acestei persecuţii,  ar trebui să fie incluse în schema de lucru.

În particularitatea experienţei evreieşti vedem discriminarea, exploatarea economică, persecuţia şi uciderea care au rezultat din antisemitismul nazist, însă pentru exemple de alte forme de ură şi intoleranţă, care sunt la fel de relevante pentru societatea modernă, avem nevoie să ne uităm în altă parte şi anume la persecuţia  şi uciderea romilor şi Sinti, la persecuţia homosexualilor, la problema comuniştilor, la persecuţia disidenţilor politici, precum şi a nonconformiştilor

Suferinţa victimelor persecuţiei naziste trebuie abordată fără a relativiza experiența evreiască. Nu poate exista o ierarhie a suferinţei nici în istoria perioadei naziste şi nici între Holocaust şi alte genociduri.  

Experienţa altor victime ale persecuţiei naziste nu poate fi redusă la o singură lecție, în cadrul căreia aceste grupuri distincte sunt tratate de ca şi cum ar fi avut experienţe similare. Pe de altă parte, istoria acestor grupuri ar trebui integrată naraţiunii referitoare la persecuţia poporului evreiesc, cu sublinierea, de exemplu, a asemănărilor dintre genocidul evreilor şi cel al populaţiei Roma si Sinti sau a legăturilor dintre personalul şi metodele implicate în programul nazist de „eutanasie” şi lagărele din Estul Europei.

O astfel de abordare nu ar trebui să se reducă la recunoaşterea persecuţiei asupra altor categorii de populaţie, dar ar trebui să contribuie la înţelegerea particularităţilor experienţei evreieşti şi ar trebui să ajute la plasarea Holocaustului într-un context istoric mai larg. Tot aşa cum nu este posibil să explici exterminarea în masă a poporului evreiesc în absenţa contextului oferit de cel de-al doilea Război Mondial, tot aşa este nepotrivit să se studieze această istorie prin izolarea de persecuţia asupra altor grupuri de victime.  

Permiteţi-le elevilor să exploreze o varietate de răspunsuri ale victimelor, inclusiv multiplele forme de rezistenţă împotriva naziştilor

Au existat multiple forme de rezistenţă împotriva persecuţiei naziste, de la lupta armată până la a găsi moduri de a menţine demnitatea umană în circumstanţele cele mai extreme ale ghettourilor şi ale lagărelor. Victimele naziştilor nu au acceptat mereu în mod pasiv acest tip de persecuţie. Este important să studiem răspunsul victimelor, limitările aduse acţiunii lor, precum şi multiplele forme de rezistenţă a evreilor împotriva Holocaustului.

Aveţi grijă să nu definiţi poporul evreu exclusiv în termenii Holocaustului

Evenimentele Holocaustului ar trebui plasate în context istoric. Este nevoie să fie prezentate evenimentele dinainte şi de după Holocaust, pentru a clarifica faptul că poporul evreu are o istorie şi o moştenire culturală foarte bogată şi pentru a ne asigura că elevii nu percep evreii doar ca pe victime ale persecuţiei naziste, în mod degradant şi dezumanizant. Tinerii ar trebui să fie conştienţi de pierderea imensă pe care a reprezentat-o pentru cultura contemporană distrugerea comunităţilor evreieşti din Europa.

Indicaţi faptul că Holocaustul nu a fost inevitabil

Doar pentru că un anumit eveniment istoric a avut loc şi a fost documentat prin manuale şi prin filme, nu înseamnă că acest eveniment trebuia să se producă. Holocaustul a avut loc deoarece indivizi, grupuri şi naţiuni au luat decizii de a acţiona sau de a nu acţiona. Prin focalizarea asupra acestor decizii, ne concentrăm asupra istoriei şi naturii umane şi poate ajuta elevii să dezvolte o gândire critică.

Nu încercaţi să definiţi făptuitorii ca fiind „monştri inumani”

Holocaustul a fost un eveniment uman, cu cauze de natură umană. Există o necesitate de a „reumaniza” toţi  participanţii din Holocaust: a vedea victimele, salvatorii, colaboratorii, martorii şi făptuitorii ca pe fiinţe umane obişnuite ce s-au regăsit în circumstanţe neobişnuite. Există o nevoie nu de a „normaliza” făptuitorii, dar de a recunoaşte faptul că majoritatea acestora nu au fost „psihopați sadici” şi că „răul” nu este o explicaţie satisfăcătoare pentru Holocaust.

Mai dificil de explicat este cum a fost posibil ca oameni obişnuiţi – soți, taţi, mame şi fiice- să participe în mod voluntar la uciderea unor oameni nevinovaţi- bărbaţi, femei, copii?

Motivaţia făptuitorilor trebuie studiată în profunzime iar elevii trebuie să utilizeze documente în original, studii de caz şi biografii individuale pentru a explica importanţa relativă a ideologiei, antisemitismul, ambiţia, presiunea socială, oportunismul economic, psihopatologia, precum şi alţi factori ce explică motivul pentru care aceştia au acţionat într-un mod sau altul.

Aveţi grijă să faceţi distincţia între făptuitorii din trecut şi cei din societatea de astăzi

Elevii nu ar trebui să îşi formeze opinia potrivit căreia toţi germanii au fost nazişti, şi nici ideea că poporul german era predispus la comiterea de genocid. Ei ar trebui să aibă ocazii de a studia variatele tipuri de răspuns ale poporului german la politicile naziste, inclusiv susţinerea populară, cooperarea, nemulţumirea, apatia şi rezistenţa activă.

Aveţi grijă să faceţi distincţia între Germania din trecut şi Germania din prezent. Evenimentele Holocaustului trebuie să fie localizate în contextul lor istoric în aşa fel încât oamenii, politica, societatea şi cultura Germaniei moderne să fie în mod clar distinse de cele din trecutul său nazist.

Elevii ar trebui să cunoască faptul că antisemitismul este un eveniment mondial şi vechi de mai multe secole şi că există muţi făptuitori ce nu erau germani, precum şi mulţi colaboratori din întreaga Europă. Aceştia au activat pe lângă unităţile SS sau în calitate de paznici ai lagărelor de concentrare, poliţia locală a sprijinit adunarea şi deportarea evreilor spre lagăre, iar, uneori, populaţia locală a instigat la pogromuri împotriva vecinilor lor evrei sau au trădat evrei care se ascundeau. Guvernele aliate cu Germania nazistă a sprijinit toate acestea la propria iniţiativă.

Încurajaţi elevii să studieze istoria şi memoria locală, regională, naţională şi globală

Dacă locuiţi într-un stat în care a avut loc Holocaustul, puneţi în valoare diferitele evenimente de acolo, în contextual istoriei naţionale a acelei perioade, fără să neglijaţi dimensiunea europeană a Holocaustului. Această investigaţie ar trebui să include diferitele experienţe ale victimelor, salvatorilor, făptuitorilor, colaboratorilor, rezistenţei şi martorilor şi ar trebui să exploreze felul în care fiecare dintre acestea a fost incorporat în istoria locală, regională, în memoria naţională şi în naraţiunea istorică.

Dacă locuiţi într-o ţară care a reprezentat una dintre Puterile Aliate sau cea care a fost neutră în cel de-al doilea Război Mondial, încurajaţi elevii să reexamineze narativul naţional din perioada respectivă. De ce statele nu au primit refugiaţi mai mulţii în anii 1930 şi 1940? De ce Aliaţii nu au făcut din salvarea evreilor unul dintre obiectivele de atins ale războiului? Se putea oare face mai mult pentru a salva evreii din Europa ?

Cereţi elevilor să participe şi să reflecte la tradiţiile naţionale şi locale în domeniul comemorării şi rememorării

Evenimente precum Zilele Naţionale de

Comemorare a Holocaustului oferă ocazii pentru proiecte inter-generaţionale, încurajează discuţiile între membrii familiilor cu privire la aspecte contemporane şi facilitează şi alte forme de învăţare comunitară.

Asemenea ocazii, pe lângă faptul că permit studiului despre Holocaust să se plaseze din clasă în comunitatea locală, pot face, ele însele, subiect de investigaţie şi învăţare. Elevilor ar putea să li se recomande să reflecteze asupra modului în care influenţele culturale formează memorii şi memoriale colective, asupra modului în care comunitatea alege să reflecteze asupra propriului trecut, asupra modului în care diferite grupuri selectează evenimente istorice şi își construiesc propriile narative despre acestea, asupra chestiunii dacă o anumită naţiune alege să se confrunte cu aspectele mai dificile ale propriei istorii naţionale şi asupra modului în care ceremoniile de comemorare sunt diferite de la o ţară la alta.

Selectaţi activităţi de studiu potrivite şi evitaţi să utilizaţi simulări ce încurajează elevii să se identifice cu făptuitorii sau victimele

Deşi activităţile empatice constituie tehnici foarte interesante pentru tinerii ce studiază istoria, prin sublinierea experienţelor umane şi a răspunsurilor la evenimente din trecut, trebuie avută grijă în selectarea activităţilor, ce trebuie făcută în abordarea unui subiect atât de sensibil precum Holocaustul.

Ar putea fi util, pentru elevi, de exemplu, să preia rolul cuiva dintr-un stat neutru, ce răspunde la asemenea evenimente: un jurnalist ce scrie un articol despre persecuţia asupra evreilor; un cetăţean ce adresează o petiţie unui reprezentant politic; sau un membru al unei echipe de campanie ce încearcă să mobilizeze opinia publică. Astfel de activităţi au un potenţial motivaţional important şi subliniază, de asemenea, posibilităţile de acţiune ale elevilor referitoare la evenimente din lumea contemporană ce îi privesc.

Profesorii trebuie totuşi să fie conştienţi de faptul că anumiţi tineri ar putea să se identifice în mod exagerat cu evenimentele Holocaustului, să fie interesaţi de puterea şi chiar de „strălucirea” naziştilor sau să arate o fascinaţie morbidă pentru suferinţa victimelor. În aceasta constă pericolul scrierilor creative sau a jocurilor pe roluri ce îi încurajează pe elevi să își imagineze că au fost în mod direct implicaţi în Holocaust. Totuşi, utilizarea expresivităţii artistice a elevilor într-un mod interdisciplinar poate să fie de folos, dar profesorii ar trebui să își clarifice foarte bine scopurile urmărite. De multe ori, „exerciţiile empatice” sunt de prost-gust şi sunt imposibil de utilizat în scopuri pedagogice, în condiţiile în care ne este imposibil să ne imaginăm - decât într-un mod foarte superficial- cum ar fi să ne găsim în circumstanţe atât de diferite de experienţa proprie de viaţă.

Astfel de tehnici sunt, de asemenea, palide faţă de empatia sinceră pe care mulţi elevi o au în urma unor istorii personale, studii de caz sau mărturii ale supravieţuitorilor.

Evitaţi să legitimaţi negarea trecutului

Negarea Holocaustului este motivată ideologic. Strategia celui ce neagă Holocaustului este să semene sâmburii îndoielii prin distorsionare intenţionată şi interpretare greşită a dovezilor istorice. Educatorii ar trebui să aibă grijă să nu legitimeze în mod involuntar pe cei ce neagă Holocaustului, angajându-se într-o falsă dezbatere. 

Trebuie avut grijă la a nu oferi negaţioniştilor o platformă - nu trataţi negarea Holocaustului ca pe un argument istoric legitim şi nu încercaţi să combateţi viziunea negaţionistă prin dezbaterea istorică obişnuită şi prin argumente raţionale.

Mulţi educatori consideră, totuşi, că negarea Holocaustului trebuie explorată împreună cu elevii, fie fiindcă tinerii abordează ei înşişi problema, fie fiindcă educatorii consideră că elevii s-ar putea confrunta cu această viziune mai târziu şi ar putea fi nepregătiţi pentru retorica negaţionistă şi pentru efectele acestei retorici de a induce în eroare şi de a crea confuzie.

Dacă aşa este, atunci negarea Holocaustului ar trebui tratată separat de istoria Holocaustului. Subiectul ar putea constitui tema unei secţiuni separate privind evoluţia în timp a diverselor forme de antisemitism sau a unui proiect media privind manipularea, reprezentarea greşită sau distorsionarea – metode folosite de diverse grupuri pentru a atinge scopuri politice, sociale sau economice.



Fiţi conştienţi de potenţialul dar şi de limitările tuturor materialelor de studiu, inclusiv Internet-ul

Evaluaţi cu atenţie corectitudinea istorică a tuturor materialelor de studiu. Antisemitismul, homofobia şi retorica anti-Roma sunt foarte răspândite în multe societăţi din ziua de astăzi şi ar putea fi prezente şi în colectivul clasei dumneavoastră. Fiţi conştienţi de faptul că asemenea prejudecăţi ar putea exista şi în rândul studenţilor dumneavoastră  şi aveţi grijă, atunci când alegeţi materialele educaţionale, la faptul ca prin reproducerea propagandei naziste şi prin  utilizarea unor fotografii ale atrocităţilor să nu legitimaţi unele viziuni negative asupra victimelor. Aveţi grijă ca materialele de studiu să includă istorii personale şi studii de caz care pun la îndoială stereotipurile negative referitoare la grupurile de victime.

Pe lângă materialele de studiu în format tipărit, şi Internet-ul este o metodă educaţională şi de cercetare valoroasă. Totuşi, educatorii trebuie să utilizeze Internet-ul cu atenţie, fiindcă un mare număr de site-uri aparent obiective sunt, de fapt, scrise şi întreţinute de cei ce neagă Holocaustul sau de antisemiţi. Educatorii ar trebui să avertizeze elevii cu privire la acest fenomen şi să îi conştientizeze cu privire la faptul că anumite motoare de căutare pot să dea rezultate inexacte şi să îi ajute pe elevi să identifice site-urile legitime şi sursele de încredere.

Educatorii ar trebui să sublinieze nevoia de evaluare critică a tuturor surselor de informare şi de a evaluare contextual în care a fost create informaţia. Încurajaţi elevii să pună întrebări precum: Cine a scris informaţia? Care este scopul paginii Web ? Există o agendă? Dacă da, cum afectează aceasta selecţia şi prezentarea informaţiilor?

Recomandaţi site-uri de încredere, pe care le-aţi verificat şi dumneavoastră. Site-urile web ale organizaţiilor prezentate în Agenda Internaţională ar putea constitui un punct de debut folositor, şi fiecare dintre acestea conţine link-uri către alte site-uri de încredere.



Distingeţi între evenimentele istorice şi cele contemporane şi evitaţi să faceţi comparaţii în afara evenimentelor istorice

Pentru mulţi educatori, o motivaţie majoră pentru a preda despre Holocaust on constituie faptul că acest lucru ar putea sensibiliza tinerii faţă de exemple de nedreptate, persecuţie, rasism, antisemitism şi alte forme de ură din lumea contemporană. Holocaustul este adesea văzut ca un reper de natură morală, o paradigmă a răului.

Deşi învăţarea unor astfel de lecţii poate constitui o parte importantă a studiului despre Holocaust, elevii ar trebui să înţeleagă faptul că există diferenţe între evenimente şi este important să înțelegem şi ceea ce este unic şi ceea ce este universal valabil.  

În ziua de astăzi, există o tendinţă de a utiliza termenul de „holocaust” pentru o multitudine de evenimente teribile, atrocităţi şi tragedii umane. Această tendinţă este datorată şi limitărilor de limbaj ce nu permit descrierea corectă a unor astfel de evenimente, dar şi unei lipse de imaginaţie în informare şi înţelegerea despre Holocaust. Din păcate, prin utilizare excesivă, termenul de „holocaust” a început să fie trivializat şi, uneori, chiar compromis, iar utilizarea greşită a noţiunii poate chiar să diminueze valoarea crimelor comise de nazişti prin realizarea unor comparaţii false.

Studiul despre Holocaust poate determina elevii să facă comparaţii folositoare cu lumea modernă: încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în timpul regimului nazist (mai ales cele din perioada de dinainte de război) pot fi uşor comparate cu exemple moderne de prejudecată, discriminare şi persecuţie.



Genocidul, totuşi, este în mod clar fundamental diferit de situaţia de pierdere a drepturilor civile, Desigur, au mai existat şi alte exemple de genocid şi este legitim să ne întrebăm, de exemplu, care sunt similitudinile între Holocaust şi genocidul din Rwanda. Totuşi elevilor ar trebui să le fie clar faptul că nu toate evenimentele tragice se constituie în genocid şi trebuie să evite să facă comparaţii false.

Evitaţi comparaţiile superficiale sau impresia că putem decide asupra acţiunilor noastre de azi prin simpla raportare la evenimente trecute. Trăim în vremuri complexe şi le facem elevilor noştri un deserviciu dacă aceştia ajung să creadă că lecţiile desprinse din istorie sunt atât de clare încât oferă soluţii facile problemelor din prezent.

Fiţi receptivi la îngrijorările exprimate de elevii dumneavoastră

Elevii care consideră că suferinţa propriului lor popor sau grup nu a fost reflectată, ar putea să se opună la a studia despre persecuţia sau genocidul altor popoare. Este important să studiem şi alte istorii de rasism, sclavie, persecuţie sau colonialism care ar putea şi relevante pentru colectivul nostru de elevi.

Unii educatori sunt îngrijoraţi de faptul că studiul despre Holocaust ar putea incita tineri ce pun semnul egalităţii între suferinţa poporului evreiesc în timpul persecuţiei naziste cu politicile israeliene în teritoriile palestiniene. Dar acesta nu este un motiv suficient pentru a evita să predăm despre Holocaust.

Deşi unii ar putea spera că studiul despre Holocaust ar putea sensibiliza elevii la exemple de injustiţiei, persecuţie, prejudecată şi încălcări ale drepturilor Omului din ziua de astăzi, educatorii ar trebui să se ferească de o politizare a istoriei şi de o folosire a evenimentului Holocaustului în scopul promovării unei anumite agende de campanie.

Educatorii trebuie să fie sensibili la sentimentele şi opiniile elevilor vizavi de chestiuni de interes pentru aceştia. Educatorii ar trebui să fie pregătiţi să examineze cauzele de conflict din lumea modernă, iar tinerilor ar trebui să li se ofere ocazia de a discuta aceste chestiuni în mod deschis. Dar trebuie avut grijă la a distinge clar între diferitele conflicte şi cauzele şi natura fiecăruia dintre acestea.



Sigur că ne dorim ca tinerii noștri să devină membri activi şi implicaţi ai societăţii. Dar utilizarea exemplului Holocaustului pentru a încuraja astfel de atitudini pozitive ar putea fi contraproductivă şi ar putea duce la descurajare, dacă elevilor nu li se oferă ocaziile de a discuta în ce mod ar putea răspunde la diverse chestiuni de interes pentru ei. Includeţi în planul dumneavoastră de lecţie, împreună cu elevii, metode de acţiune legitimă şi paşnică ce ar putea fi disponibile pentru aceştia, cu referire la chestiuni de interes pentru ei.