Linii Directoare pentru vizite de studiu la situri despre Holocaust autentificate şi neautentificate

  1. Vizitele la sit-uri autentice şi ne-autentice constituie oportunităţi de studiu şi experienţe diferite de cele din clasă. O vizită poate fi şi de natură să îmbunătăţească imaginea despre o materie a elevilor, care observă că au avut ocazia să iasă din sala de clasă şi din sfera altor materii pentru a face vizita.
  2. Sit-urile autentificate oferă o atmosferă unică, de natură să creeze o dorinţă deosebită de studiu şi care evocă emoţii puternice. Este de datoria educatorului să fie conştient de faptul că va expune elevii unor emoţii puternice şi să ia în considerare aceste aspecte în structurarea vizitei.
  3. Sit-urile autentice oferă oportunităţi de studiu aprofundat al anumitor locaţii şi momente temporale.
  4. Este dificil pentru muzee să reproducă impactul emoţional ce rezultă dintr-o vizită la un sit autentic; totuşi, este posibil ca elevii să nu fie copleşiţi de forţa impresiilor proprii şi să poată fi în măsură să observe contextul istoric extins.
  5. Posibilitatea de a studia artefacte originale este de natură să stimuleze interesul, motivaţia şi procesul de studiu şi poate oferi o legătură directă şi tangibilă cu trecutul, iar acest tip de legătură nu poate fi reprodus în orele de la clasă.
  6. Educatorului îi revine răspunderea de a se asigura despre faptul că o vizită la un sit autentificat sau la un muzeu este potrivită pentru vârsta elevilor. Este esenţial ca educatorul să se consulte în această privinţă cu personalul sit-ului sau muzeului.
  7. O vizită la un sit autentificat sau la un muzeu nu ar trebui privită, în sine, ca fiind suficientă pentru un program de predare a Holocaustului. Educatorul trebuie să lămurească foarte clar scopul unei vizite la un sit sau la un muzeu. Cum va completa, extinde şi dezvolta această vizită activitatea didactică de la clasă?
  8. Este esenţial ca vizita să fie planificată cu atenţie, iar educatorul trebuie să contacteze personalul sit-ului în avans pentru a pregăti vizita. În mod ideal, educatorii vor face o vizită preliminară şi/sau vor participa la seminarii de instruire referitoare la cum se organizează o vizită de studiu cu elevii la sit.
  9. Educatorul trebuie să ia în considerare momentul în care vizita de studiu apare în programul extins de învăţământ privind Holocaustul şi modul în care aceasta se integrează în activitatea de la clasă. Vizita de studiu necesită pregătire, desfăşurarea propriu-zisă şi activităţi de follow-up. Aceste activităţi ar trebui să aibă un accent mai puternic pus asupra istoriei Holocaustului, dar ar putea fi îmbogăţite şi de o abordare multidisciplinară.
  10. Sit-ul ar trebui să îşi asume răspunderea de a oferi educatorilor consiliere, informare şi materiale pentru pregătire şi lecţii de follow-up la clasă, iar educatorul ar trebui să aloce suficient timp pentru aceste activităţi.
  11. Pregătirea vizitei trebuie să clarifice faptul că un sit este un memorial cu o istorie proprie şi că o vizită la un asemenea sit poate să implice învăţare nu doar cu privire la trecut, dar şi cu privire la modul în care trecutul a fost rememorat şi comemorat.
  12. O vizită la un sit autentificat trebuie să se concentreze pe istoria acelui sit. Elevii ar trebui să utilizeze în mod activ sit-ul pentru a explora şi aprofunda teme discutate la clasă, anterior vizitei. Această vizită ar trebui privită nu doar ca o ocazie de a răspunde unor întrebări de natură istorică, dar şi ca un stimul pentru a răspunde unor întrebări de natură istorică, morală şi etică.
  13. Majoritatea elevilor nu sunt obişnuiţi să înveţe din vizitele la muzee şi sit-uri autentificate şi mulţi nu vor avea abilităţi dezvoltate pentru acest tip de medii. Drept urmare, muzeul şi sit-ul autentificat ar trebui să faciliteze vizitele de studiu ajutând elevii să interpreteze exponatele. Acest lucru se va face luând în considerare vârstele elevilor, necesităţile de studiu şi diferitele grade de cunoaştere a subiectului. În acest sens, ar putea fi luate în considerare şi eventuale sesiuni de informare, tururi ghidate, foi de lucru, tururi audio, etc.
  14. Educatorul ar trebui să încurajeze reflecţia şi discuţia la sit, ca parte integrală a vizitei şi muzeul sau sit-ul ar trebui să ofere spaţiul necesar pentru a face posibil acest lucru.
  15. Activitatea de follow-up ar trebui să răspundă întrebărilor ridicate de elevi urmare vizitei şi să îi ajute pe aceştia să plaseze cunoştinţele dobândite într-un context mai larg.